1. Bunătatea Ta e viaţa,
şi mai mult decât s-a spus.
E ca zorii dimineaţa,
spre amiază - şi mai sus!

R: Doamne, bunătatea Ta,
e ca Tine-n veci aşa!
Nu se poate cântări,
nimeni n-o va stăvili!
Doamne, bunătatea Ta,
azi şi-n veci o vom cânta!

2. Bunătatea Ta-i Izvorul
miilor de bunătăţi,
ce spre noi şi-ndreaptă zborul!
Tu, prin ea, mai clar Te-arăţi!

3. Mulţumim de bunătatea
minunată ce ne-o dai,
dragostea şi cu dreptatea
se sărută-n ea ca-n rai!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 57.