Ce mult ai plâns atâta viață
udând amara lumii cale,
ce mult ai plâns - și ce zadarnic...
păcat de lacrimile tale.

Ce greu ai plâns iubiri deșarte
și prietenii de vorbe goale,
și-atâtea promisiuni pierdute,
păcat de lacrimile tale.

Ai plâns, - și cît mai plângi și-acuma
trecînd prin a minciunii vale,
nu după cer ci după lume,
păcat de lacrimile tale.

Să nu mai plîngi! Adu-ți aminte
chiar dacă ești zdrobit de jale,
nu merită iubirea lumii,
păcat de lacrimile tale!

Ci plângi spre Dumnezeu - și plânge-ți
povara multelor greșale,
plângi să fii mîntuit - căci altfel,
păcat de lacrimile tale.

Dar dac-ai plâns cândva spre Domnul
și-acum plângi iar pe-a lumii cale,
atunci într-adevăr și veșnic
păcat de lacrimile tale.