S-a pus pe treaba Mesterul Zidar;
Un Templu plin de slava-Si construieste
Din pietre vii. Cu multa iscusinta,
Indepartand ce n-are trebuinta,
El fiecare piatra-o slefuieste
Pana ce scoate un margaritar.

Apoi, pe toate le cladeste-n rand,
Intr-o armonioasa potrivire
Sa-nchege maiestuosul edificiu.
Caci, neprecupetind vreun sacrificiu,
Lucreaza ca sa scoata stralucire
Din pietrele alese, cizeland.

Ca alte pietre vii, si eu, prin har,
Sunt piatra pretioasa, harazita
In Templul Lui sa-mi implinesc menirea,
Sa-I reflectez necontenit iubirea;
Caci slava pentru care-s randuita
Intrece-al vesniciilor hotar.

Deocamdata sunt pe santier,
Pentru ca Mesterul lucreaza-n mine;
El vrea sa imi infranga rezistenta
Ca sa-mi desavarseasca transparenta,
Si-n Templul Lui, cand o sa ma termine,
Sa fiu slavit si sacru giuvaier.