Eu n-am să te las ca să pieri,
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
Eu vin! a promis Dumnezeu.

Când ziua s-a dus, e târziu,
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău totu-i pustiu
Şi-o piatră ţi-o pui căpătâi,

Cheamă-Mă! Și am să vin,
Şi-o scară la cer, voi ´nălţa,
În noapte, sub cerul senin,
Cu tine de vorbă voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat,
Şi valul, te-mpinge spre stânci,
În jur mai auzi disperat
Un vuiet, de ape adânci.

Eu Sunt Cel ce Sunt: Dumnezeu,
Şi-aud când mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din cer chinul tău,
Şi lacrima, pe-al tău obraz.

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere-ajutor,
Căci Eu lângă tine voi fi,
Şi chinul va fi mai uşor.

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când nori de necaz vor veni,
Atunci Eu te voi asculta,
Iar Tu-n cânt Mă vei proslăvi.