Sunt două mii de veacuri D-ne
Care s-au scurs pe sulul vremi!
Dar au rămas pân-acum semne
Ce a fost odată-n Gheţimani.

O Bătălie-n sângerată,
Un Suflet, întristat de moarte
Mereu striga Isus,.. O,"Tată"
- Ia-mi Tu paharul de se poate..

Sunt, fiul Tău venit din slavă;
Luat-am pentru om robia;
De vezi fiinţa mea că-i slabă!
Tu o-ntăreşte-n voia Ta.

A fost El părăsit de toţi
în clipa grea al rugăciuni
în Gheţimani veni cei mulţi
Să-l ea pe Creiatorul lumi.

Iată-l apare vânzătorul
Cel ce de Domnu-a fost iubit!
Acum îl dă la tot Soborul
şi-l vinde –ndată cu-n sărut.

Legat şi dus la judecată
Să fie condamnat de om.
Acel ce-o să judece-o odată
Sa Umilit mergând pe drum.

-Căzut-am Tată sub osândă
A omului rău, păcătos;
Dar sus pe cruce avea-voi luptă
- şi am să fiu victorios.

Se văd cum picurii de sânge
Se prelingeau pe trup în jos!
Păcatul omeniri-mpinge
Să îl jertfească pe Cristos.

Iată cum cade sub povoară
Acel ce-I fiu de Dumnezeu;
Sa dus, ca şi un Miel să moară
Pentru un om cum sunt şi eu.

- Iată-l acum legat de glie
Luând păcatul omeniri;
O, Tată, Duhul lui mângâie,
Căci a ajuns clipa dureri.

O, cât de grea îi era crucea ,
şi Ce povoră i-a fost dată!
El a căzut mereu sub ea,
-- se vede- o stradă-nsâgerată.

şi ajugând la Golgota
Locul de sânge şi durere
El fos-ta pus pe crucea grea
Ce-a fost plină de-apăsare

Păcatele le-a adunat
De la întreaga omenire
Iar toţi acei ce l-au urmat
Eii vor primi o izbăvire.

El atârnat fiind pe cruce
Sângele Lui curgea agale
Iar cel care în coastă-npunge
A fost chiar omul cel din vale.

Acel care a fost salvat
De pe c[r[rile pierdute;
Acel ce a fost m`ng`iat
C`nd el avea hainele rupte.

şi-acolo sus la Golgota
Acolo lupta s-a sfârşit
O, Ia-mi Tu Duhul meu o Tată
Căci pe Satan l-am biruit..
3/6/04gl