De ce atâtea lucruri sunt
Ce rămân încă pe pământ
Iar noi un fir de praf gigant
Ce-am fost lucraţi de Cel prea-nalt,
Ne stingem ca şi cum n-am fi
Şi nu ştim cît vom mai trăi
Or soarta noastră cum va fi.
De ce-i aşa? -cine va şti?

De ce sunt frunze care cad_
Iar pomi stau ascunşi în neant
Pînă le vine vremea lor
Şi iară-şi ies biruitor,
Iar omul cel cei mai presus
Cu-nţelepciune a fost uns
Se stige ca şi cum nar fi
Şi numele îi va peri
de cei aşa? –cine va şti?

De ce ne naştem să murim
Şi nu pe veci ca să trăim
Să combinăm tot cei frumos
Şi să trăim noi bucuros!
O viaţă fără de sfârşit
Să nu se ducă ca un vânt
Ci să trăim pe veci frumos
Să fim noi numai de folos
La cei din jur şi la Cristos.

19.01.2008gl