1. Ce-ai dăruit iubirii
rămâne-n veci frumos,
/: şi harul nemuririi
te-mbracă luminos! :/

R: Iubire, iubire,
în dulcea ta fire
tu porți nemurire!

2. Deschide-a vieţii poartă
să fii umplut deplin
/: cu dragostea ce poartă
belşugul cel divin! :/

3. Să fii spre orișicine
un rai odihnitor,
/: prin dragostea ce-ți vine
din nelumesc izvor! :/

4. Căci prin nimic nu semeni
mai mult cu Dumnezeu,
/: ca-n dragostea spre semeni
când le-o trimiți mereu! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 309