Ilie
Autor: Daniela Banita
Album: Chemarea Cerului
Categorie: Incurajare
ILIE

-dupa 1 Imparati 19:9

-"Ce faci tu aici, Ilie?" întreabă Cuvântul Sfânt.
-"Doamne, am fost plin de râvnă, plin de dragoste şi-avânt
Pentru Tine, Domn al Slavei! Şi acum copiii Tăi,
Au părăsit legământul, altarele-au sfărâmat,
Pe proorocii Tăi, o, Doamne, nimenea nu i-a cruţat!
Am rămas numai eu singur, Doamne, dintr-atâtea mii...
Şi caută să-mi ia viaţa... Lângă Tine să mă ţii!"

-"O, Ilie! Hai pe munte! Ieşi din peştera adâncă,
Vino ca să stăm de vorbă, stai cu Mine-aici pe Stâncă!"
Şi susurul blând, subţire, la ureche i-a ajuns,
Când l-a auzit, Ilie, imediat a dat răspuns:

-"Am rămas numai eu singur, Doamne, înaintea Ta...
Toţi proorocii-au fost ucişi de Ahab şi Izabela
Şi-acum sânt pe urma mea şi îmi ameninţă viaţa!
Dumnezeule, Te-ndură... Vreau ca astăzi să-Ţi văd Faţa!
Stau în peştera adâncă, mă hrănesc doar cu suspin...
Am dorit Lucrarea-Ţi Sfântă în poporul Tău! Amin!
Să cunoască fiecare că eşti Singur Dumnezeu,
Sfânt şi Viu şi-Atotputernic! Şi-al Tău slujitor, sunt eu!
Dar când prin puterea-Ţi mare le-am pus păcatul în faţă
Şi-am chemat pe fiecare la sfinţire-n a lui viaţă,
M-au ameninţat cu moartea! Dumnezeule cel Bun...
Spune-mi, unde să m-ascund, ca să scap de-acest taifun?"

Glasul Domnului vorbeşte prin susurul blând, subţire:
-"Pentru ce te temi, Ilie? N-am fost oare Eu cu tine?
N-am oprit ploaia din ceruri şi n-am dat când m-ai chemat?
De ce stai aici, Ilie? Eşti aşa de întristat?
Nu am fost oare cu tine, când la toţi am arătat
Că sunt Dumnezeu Puternic, Viu şi Sfânt cu-adevărat?
De-un Ahab şi-o Izabelă, tu te temi acum, Ilie?
De ce ţi-ai dorit tu moartea, sub ienupăr în pustie?
Oare unde ţi-e credinţa prin care făceai minuni?
Eu nu m-am schimbat, Ilie... Dau răspuns la rugăciuni!
Întăresc pe toţi aceia care-n lucrul Meu se-avântă
Şi în rugă şi-n lucrare Eu le dau putere Sfântă!
Şi tu zici c-ai rămas singur... Şapte mii Eu mi-am păstrat,
Ce în faţa lui Baal ochii ei nu şi-au plecat,
Chipul lui n-au sărutat!
Un Ahab şi-o Izabelă nu are ce să le facă!
Hai, ridică-te acuma şi-ţi voi da din Stancă, Apă!
Să fii întărit în lucrul ce ţi l-am încredinţat!
Şi să ştii că, EU sunt Domnul Viu şi Sfânt cu-adevărat!"
-----------

Tot la fel suntem şi noi, ca Ilie-odinioară,
Când trecem prin greu, nevoi, când pustia ne-nconjoară,
Ne simţim străini şi singuri, de furtună istoviţi!
Ne lasăm descurajaţi... Şi ne credem părăsiţi!
Să ieşim, s-avem credinţă, îndrăzneală-n Faţa LUI!
Teama să nu ne cuprindă de vrăjmaşii Domnului!
Dumnezeu dă răsplătire celor care-s curajoşi
Şi-n lucrarea Lui se-avântă... Şi nu sunt deloc fricoşi!
Fraţii mei, lăsaţi azi somnul şi peştera din pustie...
Mergeţi, lucraţi pentru Domnul în puterea lui Ilie!

Daniela Banita
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/264038/ilie