Culegător de spice Isuse Tu m-ai pus,
S-ascult de Voia-Ţi Sfântă şi să-Ţi urmez supus
Şi fără ca-ndoiala să-ndoaie-ai mei genunchi,
Eu să caut spice-n holdă legându-le-n mănunchi.

Şi mai apoi mănunchiuri să le adun în snop
Să pot să iau ligheanul şi să-ncing un prosop,
Din alergare Doamne să mă opresc acum
Şi să leg răni acelor ce sunt căzuţi pe drum.

Să nu fiu robul care împrăştii ci să-adun
Şi doar ce-mi spui Tu Doamne la alţii să le spun.
Să-mi caut loc de odihnă, numai la umbra Ta
Şi să răspund chemării cînd Tu mă vei chema.

Dacă răzleţ în holdă un spic a mai rămas
Eu plin de umilinţă, oprindu-mi al meu pas,
Cu dragoste şi milă, spre el să mă întind
Şi-n snopul părtăşiei încă un spic să prind.

Căci nu-i nimic în lume mai scump şi preţios
Decât să ai chemarea slujirii cu Hristos.
Căci El te răsplăteşte şi-aici pe-acest pământ
Şi sus în cerul slavei, în templul Lui cel sfînt.

Ce glorie măreaţă Isus a pregătit
Acelor ce în lume cu teamă I-au sujit;
Acelor ce lăsat-au a lumii bucurie
Vor sta cu El la masă în cer o veşnicie.