Când Te-oi vedea Isuse, acolo sus în cer,
La capătul acestei întunecate zări,
Găsi-voi alinare şi-n suflet mulţumire,
Căci voi primi răspunsul la multe întrebări.

În drumul meu prin lume, mereu m-ai ocrotit,
Şi-a păcii bucurie în suflet Tu mi-ai dat,
Mă-ntreb: De ce Isuse, îmi dai atâta bine
Şi niciodată singur la greu nu m-ai lăsat? ...

Atunci putea-voi Doamne, în Faţa Ta să stau,
Să-mi plec smerit genunchiul şi să Te proslăvesc,
Căci Te-ai jertfit pe cruce, pentru cumplita-mi vină,
Şi-ntreaga veşnicie, în cânt să Te slăvesc.

Când Te-oi vedea Isuse, acolo sus în cer,
Şi ca un fiu nevrednic, în faţa Ta voi sta,
În Faţa Slavei Tale, la masa cea întinsă
Din mana cea ascunsă, Isuse îmi vei da.

Dar până-atunci, o Doamne, ajută-mi să-Ţi slujesc,
Să pot a fi lumină în negura de-acum,
Să pot să-i sprijin Doamne, pe cei ce n-au putere,
Să ducă pân' la capăt al suferinţei drum!