Ce bun eşti Doamne cu Israel!

Ce bun eşti Doamne cu Israel, reverşi iubire fără plată,
Acelor ce se tem de tine, trăind cu inima curată.
Te-am cunoscut, Ţi-am văzut slava ştiind căci Tu eşti Creatorul,
Şi totuşi Doamne, eram gata, să mi se clatine piciorul.

Când îi vedeam, pe cei răi falnici, şi cum de fericiri au parte,
De parcă niciun rău în lume, nu-i tulbură până la moarte,
Sunt ocoliţi de suferinţe, şi haina lor este trufia,
Râd şi vorbesc cu răutate, căci salba lor, este mândria.

Trăiesc urât băgând în seamă, doar trupul lor aici sub soare,
Sunt orbi fiindcă nu vor să ştie, a sufletului lor valoare.
Dar am intrat în casa sfântă, şi am primit o-nvăţătură,
Am înţeles care e soarta, acelor răi, şi plini de ură.

Căci vine un sfârşit năprasnic, o clipă grea a nimicirii,
Când toţi cei răi, cuprinşi de groază, sunt lepădaţi, sortiţi pieirii.
Am înţeles preasfinte Tată, căci sunt lipsit de judecată,
Căci eu sunt totdeauna-n Tine, m-ai apucat de mâna dreaptă.

Numai Tu, Doamne pentru mine, rămâi un adăpost sub stele,
Lumină, pace, fericire, şi scut de rău, în vremuri grele.
Mi-eşti Doamne stâncă de salvare şi partea mea de moşternire,
Voi spune despre-a Ta lucrare şi despre marea Ta iubire.

Amin.
Octombrie 2001, Ilie Belciu