1. Fă-mi inima, Isuse, floare,
ca să miroase-a sărbătoare,
/: și orice sfântă zi, senină,
sǎ fie-o sărbătoare plinǎ! :/

2. Fă-mi inima izvor de munte,
curgând, să poată stânci să-nfrunte,
/: să-nvioreze pe oricine,
Isuse dulce, pentru Tine! :/

3. Fă-mi inima ogor, sǎ poarte
frumoase roduri - fără moarte,
/: cu gust de cer și chip de stele,
să vii ca să culegi din ele. :/

4. Fă-mi inima ce vrei să fie,
să-Ți placă veșnic numai Ție!
/: Căci dacă, Doamne, Ție-Ți place,
mai mult nu vreau - Te cânt în pace! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 17.