1. Prin neascultarea mea
Te-am mâhnit şi az',
lacrimi de durere grea
Doamne-mi curg pe-obraz.

R1: Am greşit, sunt vinovat,
altceva nu-Ţi spun.
Sufletul meu zbuciumat
înainte-Ţi pun.

2. Mâna Ta să Ţi-o întinzi
înspre mine iar
și întreg să mă cuprinzi
în eternu-Ţi har.

R2: Fă-mă iar curat şi sfânt,
cum e voia Ta,
şi c-un mai aprins avânt
să Te pot 'nălța.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 382
-rugăciune de pocăință-