1. Din adâncuri drumul meu
urcă ne-ntrerupt spre-amiază,
/: și nimic nu-mi pare greu,
căci Isus mi-l luminează. :/

2. Treptele-i, sub pași îmi sunt
necurmat bucăți de soare,
/: ce mă smulg de pe pământ
spre-o odihnă-n sărbătoare. :/

3. Lupt și cânt și urc pe drum
mai senin și mai fierbinte,
/: harul mă îmbrac-acum
cu-ale cerului veșminte. :/

4. În curând voi fi ajuns
capătul călătoriei
/: și-n Isus deplin ascuns
intru-n Templul veșniciei. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 217.