Cititul Cărții Sfinte
Nu cumva s-ajungă
Un obicei nerâvnit,
Amăgire ce te minte.
Nu cumva să fie formă
Ce-ntărește doar o dogmă.

Să nu semeni cu acela
Ce-n oglindă se privește,
Dar stingându-se candela
Uită grabnic cum era.
Tot ce strânge risipește,
Prea puțin el se silește.

Cu lumina dinainte
Să te-ndrepți spre cea de-acum
Și cu cea de-acum spre mâine,
Hrană să ai cereasca pâine.
Astfel, sui pe-al slavei drum
Și nu te poticnești nicicum.

Fericit acel ce totul
Strânge-n mintea lui senină.
Viața lui își are rodul
Binecuvântat de Domnul
Din lumină-n mai lumină
Și cu-ncredere deplină.

Cercetează ca albina
Ce-adună din floare-n floare.
Astfel, tu vei aduna
Pentru înaintarea ta
Hrană binefăcătoare,
De viață dătătoare.

Și citind cuvinte-alese
Le-așază-n ordine cerească.
Numai astfel, cele strânse
Vor rămâne neînvinse,
Vor putea să-ți folosească
Și sufletul să-ți mântuiască.
Amin.
(Miercuri, 30 septembrie 2020)