1. Adă, Doamne, primăvara...
și rămâi, și Tu, cu noi;
C-am avut, atâta iarnă...
și îngheț, și vânt, și ploi!
Uită-Te, în sinea noastră,
ce de viscole, am avut;
Dă, din nou, un rost...
la toate; rostul care, s-a pierdut!

R: /:Adă, Doamne, primăvara...
după care, toți, tânjim;
Dă-ne dor, de cele sfinte...
și putere, să iubim! :/

2. Iarna sufletelor noastre...
ne-a asprit, ne-a însingurat;
Am iernat, până și vara...
sub un zâmbet, înghețat!
Doar Tu, Doamne, ești mai tare...
decât colții, asprei ierni;
Sub cereasca vindecare...
fă un semn, ca să ne chemi!

C: Fă-ne, Doamne... să înflorim;
cu copacii, încă o dată;
Și miros, să răspândim...
de credință adevărată!
Adă, Doamne, primăvara...
după care, toți, tânjim;
Dă-ne dor, de cele sfinte...
și putere, să iubim!