Cand nu mi-a mai ramas decat tacerea,
Cand nu mai am putere sa vorbesc,
Cand vorbele-mi desteapta iar durerea,
Chiar si putine daca le rostesc,
Vorbeste Tu in locul meu, Isuse,
Si fa din glasul meu neauzit,
Si din cuvintele ce nu sunt spuse,
Un strigat ce se-nalta spre zenit.

Exista in tacere-o rezonanta
Mai tare ca un glas rasunator,
Ecoul ei se-aude la distanta
Puternic, deslusit, patrunzator.
Invata-ma sa pretuiesc tacerea,
Si jugul ei, Isuse, sa-l accept,
Caci poate-n el se-ascunde mangaierea
Ce de atata vreme o astept.