1. Când nu mai ai nevoie
de-ai tăi părinți sărmani,
să nu uiti c-ai avut-o
de ei atâția ani.
Când nu mai ai nevoie
de frații din trecut,
aduți aminte câtă
odată ai avut.

2. Când nu mai ai nevoie
de soțul tău slăbit,
aduti aminte câtă
viață te-a-nsoțit.
Când nu mai ai nevoie
de prietenul căzut,
să nu uiți câtă vreme
nevoie ai avut.

3. Când nu mai ai nevoie
de-un binefăcător,
să nu uiți niciodată
de câte-i ești dator.
Când crezi că n-ai vreodată
nevoie de Hristos,
atunci ai cel mei grabnic
și cel mai dureros.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 372.
Autor text: Traian Dorz.