1. Când trec prin suferință, Doamne,
și văd că ești mereu cu mine,
/: a mea fierbinte mulțumire
din suflet să-Ti aduc îmi vine. :/

2. Căci Tu pe calea suferinței
mă cercetezi mai cu iubire,
/: și toate chinurile mele
mi-s dulce-ndemn spre mântuire. :/

3. Că după orice suferință
mi-e sufletul mai plin de pace,
/: cu și mai multă curăție
plăcerea Ta dorind a face. :/

4. Și după orișice-ncercare
mi-e inima mai ușurată,
/: Împărăția Ta mai scumpă
și conștiința mai curată. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 379.