Unii sau alții

Unii oameni merg frumos prin viață,
Ca soarele rotund, frumos de dimineață,
Din teamă, respect, iubire de Dumnezeu,
Precum o caldă și dulce lumină, dorită mereu...

Alți oameni se comportă amabil, corect, colegial.
Tratându-i pe semeni distins, aproape amical.
Din educație, respect pentru sine, morală, valori,
Lucruri ce-s astăzi uitate, amintiri, remușcări...

Unii mai pleacă și capul, uneori chiar roșesc,
Sunt timizi, și chiar plâng, nu jignesc, nu lovesc...
Din prea mult, prea puținul de lume râvnit,
Bunul simț și rușinea ei ne-nvață șoptit.

Și mai sunt oameni care, n-au curaj să trăiască,
Stau și-ascultă pe alții, despre cer să grăiască...
Și se duc după oaia care poartă talanga,
Ca o mie de păsări ce-și rup singure creanga...

Din păcate există și acei ce-s perfecți,
Într-o lume croită doar de sfinți și de drepți...
Ei nu știu altă cale decât tot ce e EU,
Și-i mai zic cu emfază, , zice și Dumnezeu...

Dar și unii și alții, vor primi toți răsplata,
Căci curând va închide Domnul Sfânt Judecata...
Vor avea loc în ceruri, cei ce-au fost pe pământ,
O lumină, și sare, după chipul Prea Sfânt!