Te lăuda un vierme slab, nemernic,
Rozând în miezul unui dulce măr
Şi umilit, îti mulţumea cucernic,
Că TU-l iubeşti cu grijă-ntradevăr...
...Şi ascultând infama vietate,
Adâncul imn, din inima lui scos,
Blagoslovişi a fructei bunătate
Şi, pentru-a jertfei pură plinătate,
TU, Doamne, mărul l-ai făcut tot mai frumos!