Corneliu
Autor: Dionisie Giuchici
Album: vol. 1 - Domnul, nu eu!
Categorie: Diverse
CORNELIU

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Un ofiţer păgân roman
Sutaş, sau comandant loial,
Cuceritor şi suveran
La ordinul imperial.

Trimis de Cezar şi senat
Ca cetăţean de onoare plin,
În continentul depărtat
În ţara unui neam străin.

Să dea imperiului tribut
Argint şi aur şi santal,
Pe-acel îndepărtat ţinut
Din Răsăritul Oriental.

Pe ţărmul mării celei mari
Romanii şi-au zidit castel,
Căci ei pe-atuncea erau tari,
Stăpâni şi peste Israel.

Şutaşi cu oastea de soldaţi
Erau de groază, de temut,
Să-i poată ţine subjugaţi
Pe-acei ce pradă le-au căzut.

Lăsând în urmă numai jaf
Şi mame care lăcrimau,
Lăsând în urmă nori de praf
Când ei încălecaţi treceau.

"Feriţi-vă! -dădeau semnal-
Căci vin romanii peste noi!
Corăbiile sunt la mal
Cu cavalerii de război!"

Sărmanii beduini, sărmani,
Şi fiii lui Avraam, evrei,
Cum sunt loviţi de-aceşti romani!
De-aceşti închinători la zei.

Ei sunt copiii lui Iafet,
Ei poartă sabie şi scut,
Din Îndia, în Nazaret,
Şi-n Africa au străbătut.

Astfel erau soldaţii bravi,
Chiar de Cezarul decoraţi;
Cu haine, cu argint, cu sclavi,
Să plece-n ţara lor bogaţi!

Astfel cu cărnuri şi cu vin
Ei petreceau serbări în salt,
Iar cei supuşi, cu-amar, cu chin,
Trăia poporul celălalt.

Dar printre zeci şi zeci de-adepţi
Şi-nchinători la vechii zei,
Erau şi oameni înţelepţi
Romani, ce s-au făcut evrei.

Romani ce s-au făcut creştini,
Căci DUMNEZEUL Sfânt şi Viu,
Culege floarea dintre spini,
Şi piatra scumpă din pustiu.

Cezaria - de la Cezar
Cetatea veche s-a numit -
Unde Corneliu temporar
Cu-ai lui supuşi a locuit.

Acolo el L-a cunoscut
Pe-Acel ce e adevărat,
La DUMNEZEUL nevăzut
Şi el şi-ai lui s-au închinat.

Căci a-nvăţat de la evrei
Că trebuie să fii smerit,
S-ajuţi pe-apropiaţii tăi,
Pe-nfometat, pe cel lipsit.

Şi-acest roman era bogat
Dar n-a fost lacom, nici zgârcit,
El pâine la flămând i-a dat
Şi haină la nenorocit.

Era cucernic, milostiv
Profund, şi se ruga mereu
Pentru-al păcatului motiv
Să-l ierte bunul DUMNEZEU.

Era aşa precum e scris,
Un om de bine şi milos,
Dorind să iese din abis,
Să fie robul credincios.

Să nu mai pună jar aprins
Pe-altarul vechiului credeu,
Căci el de-altare s-a desprins
Şi s-a întors la DUMNEZEU.

Dar n-a-nţeles de ce Pilat,
Tribun şi nobil fericit,
Pe-acel ISUS l-a condamnat
Şi sus pe lemn l-a răstignit.

N-a înţeles, deşi atent
La cazul care s-a-ntâmplat,
Acel grozav eveniment
Nespus de tare l-a mişcat.

Dar unde-i Petru şi Ioan?
Şi Iacov, şi Bartolomeu?
Să-i spună la acest roman
De dragostea Lui DUMNEZEU.

De dragostea ce în HRISTOS
S-a arătat pe lemn de chin,
Să poată neamul păcătos
Să fie liber pe deplin.

Atunci un înger a venit
În timp ce el pe vatră sta,
În rugăciune adâncit
Să-şi poată golul completa.

Să afle despre noul crez,
De naşterea din nou, de sus,
Să intre-n apă, în botez,
Şi să-L primească pe ISUS.

Să fie plin de Duhul Sfânt
Cu semnul de la Cincizecimi,
Cu-acelaşi foc, cu-acelaşi vânt,
Venit de sus, din înălţimi.

"Corneliu -îngerul i-a zis-
Ascultă-mă, nu te-ngrozi!
Căci eu la tine-am fost trimis
Cu-acest mesaj din veşnicii.

Tu porţi în mână două chei,
Prin fapte şi prin rugăciuni,
Ai înălţat spre cer scântei
Şi foc, pe-altarul cu minuni.

Şi-acum cel veşnic, nepătruns,
La tot ce tu ai împletit,
Prin mine ţi-a trimis răspuns
Să-ţi fie drumul netezit.

La Iope, la un tăbăcar,
Pe ţărmul mării liniştit,
E unul care-a fost pescar,
E Simon Petru găzduit.

E omul care pe inel
I-a fost săpat ceresc rubin,
Să-l chemi, să afli de la el
Cum poţi să fii şi tu creştin."

Atunci, aprins ca de un foc,
Trei inşi Corneliu a trimis
Spre Iope, spre frumosul loc,
Aşa cum îngerul i-a zis.

Şi-n timp ce ei au tot bătut
La poarta-nchisă cu zăvor,
Simon prin Duhul a văzut-
Salvarea unui vast popor.

Mulţimi de oameni, mici şi mari,
Din orice rasă, de-orice neam,
Dar necuraţi, şi mulţi murdari,
Sămânţa vechiului Adam.

Erau murdari, dar i-a spălat
HRISTOS cu sângele Lui sfânt,
De-ngrozitorul lor păcat,
Să-I fie martori pe pământ.

"Aceasta-nseamnă ce-ai văzut,
Deci du-te, că eşti aşteptat!
Ca să le faci de cunoscut
Salvarea lumii din păcat!"

Şi-ndată Petru a pornit
Cu-acei cutezători ostaşi,
Înspre Cezareea grăbit
S-ajungă la acel sutaş.

Ce-l aştepta cu-ai lui setos,
Să vină marele pescar,
Să i-L prezinte pe HRISTOS,
Pe DUMNEZEUL plin de har.

Pe Fiul care a venit
Din cer, cu-aceleaşi sfinte flamuri,
Dar Israel nu L-a primit,
Atunci HRISTOS s-a dus la neamuri.

Corneliu ca un disperat,
Când pe apostol l-a văzut
În faţa lui s-a aruncat
Ca la un zeu necunoscut.

Dar sfântul Petru l-a oprit:
"Ridică-te! Sunt muritor!"
El închinare n-a primit
Deşi era preot, păstor.

"M-ai aşteptat desigur, mult,
Căci de la Iope am venit,
Şi-acum sunt gata să te-ascult,
De ai vreun caz deosebit.

E-adevărat, n-am vrut să vin,
Căci între neamuri şi evrei
E-un zid de piatră şi rubin,
E Legea, şi credinţa-n zei.

Dar DUMNEZEU mi-a arătat
Căci zidul mare a căzut,
Prin harul care ni s-a dat,
Prin Fiul care s-a născut.

Prin jertfa crucii, pe cei doi
HRISTOS în Duhul i-a unit,
Căci şi la neamuri, şi la noi,
Mântuitorul a venit.

Căci DUMNEZEU nu deosebeşte,
El este nepărtinitor;
El prin credinţă mântuieşte,
Credinţa-i cheia sfinţilor.

Atunci Corneliu-mbărbătat
Lui Petru i-a istorisit,
"Un înger sfânt m-a cercetat,
Când mă rugam, el mi-a vorbit.

Şi el mi-a spus că DUMNEZEU
A mele rugi Le-a ascultat,
Căci Lui eu mă rugam mereu,
Şi stăruiam neîncetat.

Apoi mi-a zis ca să te chem
Ca taina să mi-o desluşeşti,
Şi-acum aici cu toţii suntem
Să te-ascultăm, să ne vorbeşti!"

Căci toţi îl aşteptau să vină
Şi robi, şi roabe, şi vecini,
Era aproape casa plină
Cu invitaţii cei străini.

Atunci pescarul iscusit
Cu-al său curaj, cu-al său talent,
A început la pescuit
Vorbind din Vechiul Testament.

Vorbind de-Acela nepătruns,
De Salvatorul sfânt, suprem,
Pe care DUMNEZEU l-a uns
Să fie Rege în Salem.

Să fie Solul rânduit
S-aducă pacea tuturor,
Cum sfinţii vechi au proorocit,
Că El va fi Mântuitor.

Din Galileea începând,
ISUS, trimisul îndurării,
Vestea cuvântul predicând
Pe munte şi pe malul mării.

Hrănind mulţimile cu pâini
Iar peste cei bolnavi, lipsiţi,
Şi-a aşezat a Sale mâini
Să fie toţi tămăduiţi.

Dând drumul celor apăsaţi
Din închisoarea celui rău,
Să fie liberi, vindecaţi,
Prin dragostea Lui DUMNEZEU.

Ei L-au legat, L-au răstignit,
Dar Tatăl Sfânt L-a înviat,
Să fie drumul netezit
Pe-ai Lui duşmani i-a-ndepărtat.

El ne-a trimis la mici şi mari
Să spunem ce-am văzut, ce ştim,
Noi suntem martori oculari
Şi-aicea şi-n Ierusalim.

În faţa Lui vor sta odată
Necredincioşii din popor,
În marea zi de judecată,
Căci El va fi Judecător.

Şi-n timp ce Petru din Cuvânt
Vestea iertarea din păcat,
ISUS HRISTOS cu DUHUL SFÂNT
Pe-aceşti romani i-a botezat.

Căci ei prin Duhul prooroceau,
Prin darul care l-au primit,
În alte limbi cu toţi vorbeau
Căci DUMNEZEU i-a mântuit.

Apoi cu toţi s-au botezat
În apă, după cum e scris,
Căci DUMNEZEUL îndurat
Cereasca poartă le-a deschis.

Iar harul se-nmulţea nespus
Din Israel, până la noi,
Cum la ai Săi le-a zis ISUS
Căci Eu mai am şi alte oi!"

Să fie-o turmă şi-un Păstor,
Aşa cum DOMNUL a vorbit,
De-acest răscumpărat popor
Cu Duhul Sfânt pecetluit.

Cu haina albă ca de in
Prin fapte şi prin rugăciuni,
Poporul DOMNULUI creştin
Dotat cu semne şi minuni.

Bolnavul sare vindecat,
Iar altul strigă fericit:
"ISUS HRISTOS m-a botezat!
Cu Duhul Sfânt făgăduit!"

Şi-n Roma, şi-n Ierusalim,
Şi-n continentul african,
Cu fraţi în DOMNUL ne-ntâlnim,
Ce lupta contra lui Satan.

Pe tot pământul peste tot
Acelaşi steag înălţător,
"HRISTOS ni-e Rege şi Preot!
HRISTOS ne e Mântuitor!"

HRISTOS e Mirele cel Sfânt!
El vine! MARANATA, fraţi!
Să-i cheme de pe-acest pământ
Pe-ai Lui aleşi răscumpăraţi.

Eşti gata pentru aceea zi?
Tu frate, tu amicul meu,
Din mâna Lui să poţi primi
Cununa de la DUMNEZEU.

Prin fapte şi prin rugăciuni
Corneliu cerul l-a deschis,
Căci faptele vor fi cununi,
Cununi în Noul Paradis.

Deci frate care te-ai predat,
Fii un Corneliu credincios,
Cu Duhul Sfânt fii botezat,
Slujindu-L pe Isus Hristos.

AMIN
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/25203/corneliu