Te-nvârți de mult n-acest pustiu
Și-ți spui mereu că-i prea târziu
Acas, 'napoi tu să te-ntorci
Să lași și roșcove și porci

Dar tatăl te așteaptă-n drum
O, nu ți-e dor de-al său parfum?
El stă cu brațele deschise
De când averea-ți împărțise

Și tu-ai crezut c-ai să găsești
Viața-n lucruri pământești
Dar ai rămas cu suflet gol
Uitând c-aveai un mare rol

În casa ta, sub o privire
Ce nu-ți spunea decât: iubire
În timp ce s-a sacrificat
De el tu te-ai îndepărtat

Și ai ajuns să-ți pară rău
Că ți-ai urmat tu, planul tău
Și-ai eșuat căutând în lume
Comori, avere și renume

E doar târziu, dar niciodată
Tatăl tău ochii n-o să-ți scoată
El încă te așteaptă-n prag
Nu-i prea târziu, o, fiu pribeag

Haina și toate-s pregătite
Păreri de rău - vor fi primite
Cu bucurie vei fi așteptat
Drumul spre cas' de-ai apucat

Să nu cumva să mai eziți
Că ochii lui sunt umeziți
Doar în a sa îmbrățișare
Fugind, tu vei găsi iertare.