Strigă către ceruri!
Autor: Arancutean Eliza
Album: Ploaia tarzie
Categorie: Cincizecime
Strigă către ceruri!

Când pe cerul inimii, nori se adună,
Când nimic nu crește, dar vine furtună,
Strigă către ceruri, mai cere ajutor:
-"Isus, trimite Pace, Duh mângâietor!"


Când ogorul inimii este însetat,
Mâhnit este spicul, crinii  s- au întristat,
Strigă către ceruri, mai cere ajutor:
-"Isus, trimite Ploaie, Duh mângâietor!"

Când ramurile  tale sunt  fără vlagă,
Când trunchiul pare pierdut, și plin de plagă,
Strigă către ceruri, încă mai poți cere:
"-Isus, trimite Duh Sfânt, să-mi dea putere!"


Abia se târăște lăcusta pe pământ,
Migdalul e bătrân, cu albe flori  în vânt,
Strigă către ceruri, mai cere ajutor:
-"Isus, Tu ești Medic, dă Duh vindecător!"

Nu s - a închis cerul, e un tunet târziu,
Coboară vijelia, cu focul cel viu,
E glasul cerului, e Cântul salvator:
-"Eu sunt Pacea cerească, Duh mângâietor!"

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/251249/striga-catre-ceruri