1. Nimic nu-Ți dau,
şi totuşi ce mult mi-ai dăruit,
nimic nu sunt,
şi totuşi ce mult m-ai preţuit!
Nimic nu pierd,
şi totuşi mă zbucium şi mă frâng,
nimic n-arunc,
şi totuşi aşa puţine strâng!

2. Nimic nu am,
şi totuşi cât pot fi de bogat,
nimic n-aduc,
şi totuşi cât sunt de aşteptat!
Nimic nu cer,
şi totuşi cât mi se dă mereu,
nimic nu strâng,
şi totuşi atâta-ntins e-al meu!

3. Nimic nu ştiu,
şi totuşi îmi faci cuvântul miez,
nimic nu văd,
şi totuşi mă pui să luminez!
Nimic, nimic Isuse,
nu pot, nici ştiu, nici sunt,
şi totuşi fără mine
n-ai vrut un Legământ!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 262.