1. Ți-aduci aminte, mamă,
de vremea fericită,
când mă ţineai pe braţe
şi păru-mi sărutai?
Când nu aveam în lume
fiinţă mai iubită,
nici ochi mai plini de farmec,
şi nici mai dulce grai...
/: Ți-aduci aminte, mamă, :/
când păru-mi sărutai?

2. Ți-aduci aminte, mamă,
cum te ţineam cuprinsă
să spui cu mine seara
duioase rugăciuni?
Şi cum în nopţi de veghe,
sub candela aprinsă,
Iăsai să-ţi cadă lacrimi
pe-o carte din străbuni?
/: Ti-aduci aminte, mamă, :/
ce sfinte rugăciuni?

3. De-atunci trecură anii
ca frunza scuturată
şi-au troienit să-mi stingă
credinţa de copil.
Dar într-o zi de taină
scânteia de-altădată,
s-a prefăcut în soare
şi-n albe flori de-april...
/: Urcând pe-o nouă treaptă :/
credința de copil.

4. Dar ochii tăi par astăzi
acoperiţi de ceaţă
şi mă privesc cu teamă
ca nişte ochi străini.
Şi caut ochii mamei
să-i văd din nou în faţă:
cum mă priveau odată
de duioşie plini.
/: Dar ochii tăi par astăzi :/
ca nişte ochi străini.

5. O, vino iarăşi, mamă
de braţul meu cuprinsă,
să-ngenunchem alături
ca-n vremea ce s-a dus
şi vom simţi în suflet
o candelă aprinsă
ce ne va duce-odată
în ţara lui Isus!
/: O, vino astăzi, mamă, :/
cu mine la Isus!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 276.
Cântări pentru copii, cântarea 277.
Autor text: Costache Ioanid