1. Aceasta-i ruga mea, Stăpâne
izbeşte necurmat, izbeşte
Ia rădăcina sărăciei
ce inima mi-o copleşeşte.
Să-mi dai a harului tărie
să pot răbda şi bucuria
Şi adâncita-mi întristare
cu toată, toată curăţia.

2. Să-mi dai puteri să-mi fac iubirea
mai rodnică în dărnicie.
Şi gol să-mi fie-ntruna duhul
de lingușire și trufie.
Să nu dezmoştenesc săracii,
să-mi dai tării nestrămutate
genunchii să nu-i frâng 'naintea
puterilor neruşinate.

3. Să-mi dai tăria să dau aripi
gândirii mele ca să zboare
deasupra valurilor lumii,
spre cerul vieţii viitoare.
Să-mi dai tării să-mi plec tăria
doar vrerii Tale prin iubire.
să pot 'nălţa pe orice suflet
spre-nveșnicita-Ți mântuire.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 328.
*) prelucrare după R. Tagore