Curaj în suferinţă

Doamne vin acum la Tine,
Să-Ţi spun clipa bucuriei,
Căci din lacrimi şi suspine
Ce-adunam pe căi străine
Mi-ai dat gândul veşniciei!

Şi-ai făcut ca el să crească
Mai sus de griji şi tumult,
Iubind viaţa cea cerească
Ce n-are să se sfârşească,
Ce-o doresc atât de mult!

Pe-ale ei trepte-nălţatoare
Mă îndrept mergând trudit,
Prin eforturi,... jertfitoare
Şi-urc spre Tine-n adorare,
Înţelegând, cât m-ai iubit!

Doamne, doar o picatură
Din iubirea-Ţi cea jertfită,
Ce-i un ocean fără măsură
Să pici şi pe-a mea armură,
Si peste inima-mi smerită!

Căci din mărirea cea divină
Din locuri ’nalte şi sfinţite,
Din strălucirea cea deplină
A Tronului de farmec plină
Şi-a preamărirei nesfârşite,

Eşti şi cu-acel ce e mâhnit
Ce-n rugă strigă îndurerat,
Şi-al cărui duh este-umilit
Prin sufletul ce-i e zdrobit,
Vrând ca să să fie înviorat!

Flavius Laurian Duverna
20 septembrie 2007