Atunci când suntem cu duhul smeriți,

Atingem inima lui Dumnezeu:

Adonai mântuie zdrobitul eu,

Adevărul ne face fericiți!



Bune-s lacrimile pure, durerea,

Binecuvântate sfinte tristeți:

Bucurii vin după plâns, in dimineți,

Blândețea moștenește Terra!



Curați în suflet dacă devenim,

Copii ai Domnului în inocență

Contemplăm Celesta Prezență,

Ceruri ni se deschid, în Rai pășim!



Dumnezeu e Duh, este Iubire!

Dacă Lui Îi semeni, ești milos,

Dornic să ajuți, și generos,

Dar primești din cer: milostivire!



E bine să fii împăciuitor

Eden este în sufletul cu pace,

Existența calmă ți-o face;

Etern vei fi in Rai locuitor!



Flămând și-nsetat -de ești- de dreptate,

Fii sigur că Domnul te va sătura;

Fiul Ceresc te va elibera:

Ferice vei fi în eternitate!



Gonit, chinuit, de vei fi, de atei,

Gândește-te că suferi pentru El!

Gingaș te-o mângâia Divinul Miel,

Grozav pedepsindu-i pe ei!



Har nespus ai, de ești prigonit,

Hulit, blestemat de răul vrajmaș,

Hore să joci, ești lui David urmaș,

Hotărât vei sta pe tron infinit!