Să fiu, să fii...

Să ai lumina ce topește ghețarii,
inima ce încălzește pe cei în agonie;
să-ți fie mâna, pâine ascunsă
în buchetul cu grâu dat flămândului...
să-ți cânte păsările respirația,
s-o ducă mamelor ce și-au pierdut puii;
să-ți fie lacrima,
liantul zidului pe granițele țării,
să chemi norii în genunchi când nu mai plouă,
să umezești cu lacrimi cărarea uscată,
a celor ce nu mai știu să ducă ploi, ochilor lor;
să fii zambilă, lalea,
să-mi iubești țara pentru care plâng,
ca pe mama ta.

Alexandrina Tulics, 14 decembrie 2022, Delafield