Vorbește Doamne, cerul tu deschide-l,
Revarsă azi din harul Tău divin,
Să fim sub el mereu în ascultare,
Și Doamne pe deplin să ne smerim.

Vorbește căci cuvântul are viață,
El poate astăzi inimi vindeca,
Și pasul celor rătăciți pe cale,
Numai cuvântul Tău îl va-ndrepta.

Vorbește... să nu taci tu nici-o clipă,
Tăcerea pace nu poate să dea,
Doar glasul Tău ce-aduce alinare,
Doar el ne poate Doamne alina.

Tu strigă și îndată fă trezirea,
Să nu fim ațipiți când vei veni,
Vorbește Doamne să-ți simțim iubirea,
Căci dragostea mereu ne va-ntări.

Rostește un cuvânt, vorbește Doamne,
Căci vrem mereu pe tine-a te-auzi,
Fii Tu Acela care ne trezește,
Când răul ne conduce a pieri.

Să nu lași să ne stea o vale-n față,
Tu strigă să pășim pe urma Ta,
Să nu ne ducă astăzi ațipirea,
Spre-un loc ce viață nu poate avea.