De o tristeţe profundă
Mi-e sufletul frunză pe-o undă
Şi-n univers se afundă
Căci n-are în ce să se-ascundă...

De o tristeţe cumplită
Mi-e sufletul cocă pe-o plită
O scurgere necontenită
Cenuşă-n vânt alb risipită... .

De o tristeţe amară
Mi-e sufletul aspră povară
Când îngeri coboară pe scară
Şi-aşteaptă să vii, primăvară...

De o tristeţe de toamnă
Mi-e sufletul prins astăzi, Doamnă
Şi tunet din cer se răstoarnă
Când schitul răsună de-o goarnă...

***