Parcă trăiam un vis, ce feerie,
Veneau în cete prinșii de război!
Strigam voioși, cântând de bucurie
Văzând cum ne vin fiii înapoi!

Umbla prin lume vestea revenirii,
Cum Domnul făptuiește lucruri mari!
Da, Domnul scoate din groapa pieirii
Și ne înalță-n locurile tari!

Ah, Doamne, mai adu ca altă dată
Pe cei ce-s prinși în patimi și noroi;
Ca niște râuri limpezi, fără pată,
Să-nvioreze sufletul în noi!

Și-acel ce-n lacrimi seamănă sămânța,
Va secera-n al bucuriei cânt.
Se va întoarce plin de năzuința
Că își va strânge snopii în curând!

Dany Căpătan