Lumina care izvorăște
Autor: Buble Estera
Album: fara album
Categorie: Diverse
Lumina care izvorăște
Din Raiul cel de raze nins,
Acum din nou ne-nvăluiește
În frumuseți de nedescris.

Căci auzim și-acuma graiul
Acela de iubire plin,
Ce-a străbătut cândva Sinaiul
Din slava cerului divin.

Căci Dumnezeu voia s-arate
Că doar în numele-I preasfânt
Vor fi-n veci binecuvântate
Popoarele de pe pământ.

Și Fața Lui, strălucitoare,
S-o-ndrepte înspre noi, voia,
Să lase razele de soare
Ca să ne scalde inima.

Însă lumina cea divină
Care răsare din Cuvânt,
Nu o primești când a ta vină
O-ngropi, pe veci, ca-ntr-un mormânt.

Ci-atunci când ai la rugăciune
Potirul lacrimilor plin,
Când peste-a inimii genune
Simți un fior sfânt și divin.

Și când în freamătul cântării
Simți îngeri cum în cale-ți ies,
Iar în amurgul înserării
Privești cu drag spre cer, mai des.

Și când din vechiul rob al legii
Primești să fii un fiu iertat,
Să ai un tron cum n-au nici regii...
Un loc în Raiul minunat!

Atuncea, Domnul, cu-ndurare,
Din bogățiile-I de har
Și-a slavei cea nepieritoare,
Ți-ar da pe Fiul Său în dar!

Ți-ar da o bucurie dulce
Și fața ta ar străluci
La fel cum fața Lui străluce
De focul sfintei părtășii.

Și ți-ar mai da atâtea alte,
Cât nici nu știi tu să gândești...
Ți-ar da comori și nestemate
Din sferele-I dumnezeiești.

Dar trebuie și tu, creștine,
Să stai smerit pe calea Sa,
Să nu te temi când valul vine,
Căci mâna ta e-n Mâna Sa.

Și când privești în ochii care
Au lăcrimat de dragul tău,
Când știi că Mâna-I de ninsoare
A șters cândva păcatul tău...

Ce bucurie-ar fi mai dulce?
Spre ce te-ai mai putea-ndrepta?
Când numai jertfa de pe cruce
Îți poate chipul lumina!

Căci sub a Domnului privire,
Viața e un sul deschis.
El știe faptă și gândire,
El știe tot ce-ai spus și scris.

Dar oamenii, cu a lor vină,
Trăiesc în umbre și-n păcat,
Și-n loc să vină la Lumină,
Aleg un drum întunecat.

Iar Domnu-i lasă-n a lor umblet,
Dar plânge-n taină anii grei,
Căci sângerează al Său suflet,
Căci s-a jertfit și pentru ei!

Să fim o rază de lumină,
Un crin al dorului nespus,
Să trecem în sfera divină
Când soarele va fi apus...

Și-atunci vom fi stele curate,
Vom lumina în ceruri, sus...
Iar inimile noastre, toate,
Se contopi-vor cu Isus!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/235626/lumina-care-izvoraste