CIOCANUL ŞI NICOVALA
Autor: Anonim
Album: fara album
Categorie: Diverse
De un fierar iscusit
Spuneţi cred c-aţi auzit.
Sau,poate aţi văzut în fine,
O lucrare, foarte bine.
Fierul vechi fost folosit,
Peste tot tot ruginit,
Fierarul îl bagă-n foc,
Şi îl schimbă atunci pe loc.

Focul iute-l înroşeşte,
De rugină-l curăţeşte,
Apoi fără îndoială
Cînd e pus pe nicovală,
Fierarul cu braţul tare,
Manevrează barosul mare.
Cum se cade îl loveşte,
Şi cum vrea îl îndoieşte.
Îl suceşte-n chip şi fel,
Şi face ce vrea din el.

Loviturile primite,
Au fost bine socotite!
Pentru el sînt mari merite.

Fierul cînd a trecut prin foc,
A avut mare noroc;
S-a schimbat la chip şi formă,
Primind noua uniformă.

Omul are caracter,
Nu se-aseamănă cu-n fier.
Totuşi ţipă mult din gură,
Cînd primeşte-o lovitură:
Doamne ce mă baţi mereu,
Ca doar n-am făcut vre-un rău.

Omul nu vrea a-nţelege,
Că pe pămînt e o lege:
Înţelegeţi că se poate,
Untul prin bătăi se scoate.
Aurul nu e cărbune,
Totuşi în cuptor se pune,
Şi se curăţă de zgură
Tu astupă-ţi a ta gură.
Şi ziua cînd te-ncearcă Domnul,
Sau noaptea cînd îţi dormi somnul
Lasă toată văicareala,
Că ciocanul nicovala,
Au un singur scop comun
Să te facă mai frumos,
Să te facă şi mai bun!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/23514/ciocanul-si-nicovala