Când încercări, ca unde înspumate,
Lovesc în vasul tău de porțelan,
Să le crezi ploi din cer, spălând păcate,
Și-atunci vei fi biruitor, pe val!

Și când deconcertante necazuri
Îți inundă coliba, la mal,
Privește-le ca sfinte talazuri
Și vei ieși victorios, pe val!

Să nu aștepți mareea cu fiori,
Știind că fluxul vine, negreșit;
Urmează și-un reflux, în zori,
Și tu vei sta pe stâncă: sfânt, albit!

Când trădări, suferințe nedrepte,
Ispite cad val, după val,
Spre liman, doar credința te-ndrepte:
Vei fi eroul mării de cristal.