Un pocăit cu... adevărat
Autor: Alex Prodan
Album: Despre El
Categorie: Trezire si veghere
Uită-te în viața ta,
Fi sincer ce vezi în ea!
Necaz, strâmtorare,
Sau o viață pe care nu ai dori să o ai sub soare.

Ce e în viața ta,
De când a venit Mesia,
Simți căci tu te-ai schimbat,
De când Dumnezeu te-a cercetat.

Poți spune din toată inima ta:
Sunt un pocăit adevărat cum spune Biblia!
Poți să afirmi lucrul acesta în dată,
În fața Dumnezeului care dă viață?

Dacă vei spune: " DA " din toată inima ta,
O bucură-te Dumnezeu te va aștepta,
Raiul tu l-ai câștigat,
Fiindcă ești un pocăit adevărat.

Și fiindcă ești un pocăit adevărat,
Gradul cel mai mare l-ai câștigat!
Dumnezeu fiindcă tu te-ai trudit,
Te-a chemat să fi copilul Lui iubit.

Dar dacă nu ești un pocăit adevărat,
Crezi căci o să fi salvat?
Crezi tu căci Isus te va chema,
Când El se va arăta?

Dacă ști căci nu ai împlinit,
Tot ce Domnul ți-a poruncit!
De ce te înșeli în inima ta,
Crezând căci Raiul îl vei vedea.

Tu nu ești un pocăit adevărat,
Doar ai vopsit peste rugină cu ce ai câștigat,
Doar cu buzele spui căci îl cunoști pe Domnul tău,
Dar ești mort înăuntrul tău.

Căci un pocăit adevărat,
Se cunoaște fără să fie întrebat!
Știe lumea și va spune așa:
Omul acesta chear e pocăit în viața sa.

E ca o lumină vie,
În întunericul acesta și el știe,
Lumina lui nu se va întuneca,
Căci nu iubește lumea de aicia.

Din ori ce punct ai privi,
Tu pe omul acesta îl ști!
E un pocăit și da îl slujește pe Dumnezeu,
Și toți din jurul lui îl vorbesc de bine dragul meu.

Acuma fi sincer ești înaintea lui Dumnezeu,
Cum te vede vecinul tău?
Ce spune colegul cu care ai lucrat,
Sau ce spune chear biserica unde te-ai aflat.

Nu-i așa căci haina ta e murdară,
Fi sincer nu-i așa căci e pătată!
O pocăitule de ce ești înșelat,
Crezând căci o să fi salvat.

Uită-te în inima ta,
Ce caută păcatul în ea?
Cum poți să spui căci îl slujești pe Dumnezeu,
Când păcatul este înăuntrul tău.

O frate dragă,
Parcă erai pocăit odată!
Erai plin de Duhul lui Dumnezeu,
Dar ce s-a întâmplat cu undelemnul tău.

Chear și tu soră din adunare,
Îți amintești cât de pocăită ai fost sub soare?
Atunci când te-ai pocăit,
Ce pocăință ai mai trăit.

Acum a rămas în inima ta,
O rămășiță la ce a fost cândva!
Doar niște amintiri prin mintea ta se răscolesc,
Ce pocăit am fost odată dar acuma ce mai culeg.

Uită-te în oglinda din fața ta,
Ea se numește Biblia,
Ce vezi când privești în ea,
Îl vezi pe Isus în ființa ta?

Sau poate îți este frică să privești în ea,
Căci vei vedea cu adevărat starea ta!
Și când în oglindă te-ai uitat,
Te speri de ce pocăință te-ai apucat.

Un pocăit cu... adevărat,
O ce cuvânt mare acuma s-a înălțat,
De când așteaptă Dumnezeu,
Un pocăit adevărat și în Templul Său.

Să poată să spună Domnul Isus așa:
Un pocăit cu adevărat în fața Mea!
Un om în care vicleșug nu s-a găsit,
Iată un om cinstit.

Ce crezi căci va spune despre tine,
Frate care ai venit la întâlnire,
Dar despre tine soră dragă,
Care te afli în față.

Poate Isus să spună așa:
El e fiul Meu născut pe Golgota!
Ea e fiica mea cea credincioasă,
Nu mi-a călcat porunca niciodată.

Un pocăit... adevărat,
Se cunoaște căci Domnul l-a învățat,
Nu trebuie să spui nimic,
Tu ști căci e cum cere Domnul iubit.

Dar tu pocăit din adunare,
Te știe Duhul Sfânt de dincolo de soare?
Fi sincer în inima ta,
De câte ori nu ai întristat pe Duhul Sfânt acuma.

Dacă ști căci ai fost cum nu a trebuit,
Nu ai fost un pocăit cum cere Domnul iubit!
Recunoaște-te înaintea lui Dumnezeu,
Și spune-i căci nu ai ascultat de glasul Său.

Pocăința mea a fost falsă,
Și am știut lucrul acesta în dată,
Recunosc căci nu m-am trudit mai mult,
Și am stat în starea aceasta de om neplăcut.

Doamne mai fă tu o cercetare,
Cercetează de la mic până la mare!
Să ne trezim cu adevărat înaintea Ta,
Ca să înțelegem voia Ta.

Acum tu frate și soră din adunare,
Cunoști pocăința ta sub soare,
Ști căci nu e cum scrie Cuvântul lui Dumnezeu,
De aceia întoarce-te la Dumnezeu.

Fi sincer în inima ta,
Și cere o pocăință reală pentru viața ta!
Și atunci vei experimenta ce nu ai trăit,
Pocăința Celui ce te-a iubit.

Da renunță la pocăința ta,
Dacă nu e după Cuvânt acuma,
Doar cei cu pocăința reală,
V-or avea parte de slavă.

Chear dacă poate timpul peste tine a trecut,
Și de mulți ani ești pocăit cum ai spus!
Poate doar câțiva ani ai fost cu adevărat,
Un credincios minunat.

Tu ști căci Domnul are nevoie de tine curat,
Să fi sfânt cu adevărat,
Are nevoie de tine,
Să fi pocăit pentru veșnicie.

Căci dacă până acuma nu ai trăit,
Pocăința cum El a poruncit!
Nu te înșela dragul meu,
Tu nu vei vedea pe Dumnezeu.

De aceia până mai ai suflare în tine,
Gândește-te la veșnicie,
Și trăiește pocăința cu adevărat,
Ca odată să fi salvat.

Să fi și tu cu Dumnezeu,
Când va veni Fiul Său!
De aceia nu mai întârzia nici un pic,
Pocăință cum Domnul a poruncit.

Trăire cu adevărat,
Și împlinire cum El a lăsat,
Cu o inimă sinceră și curată,
Pentru Domnul tău din slavă.

Grăbește-te nu mai sta,
Domnul Isus nu va întârzia!
Tu vrei să rămâi afară,
Căci nu ai avut o pocăință reală.

Vrei să nu fi la masa Sa,
Tu vrei departe de El acuma,
Eu cred căci tu vrei cu Dumnezeu,
Dar trebuie pocăință dragul meu.

Căci însuși Dumnezeu poruncește în Fapte așa:
Pocăință la toată lumea,
Căci va veni ziua cea mare,
Când va începe o judecată sub soare.

De aceia nu mai amâna nici un pic,
Dacă nu ai fost pocăit!
Pregătește-te și fi un credincios adevărat,
Pentru Domnul tău care te-a creat.

Și când El va veni,
Vei putea păși în veșnicii,
Dar dacă nu vrei dragul meu,
Departe vei fi de Fiul Său.

Amin
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/233974/un-pocait-cu-adevarat