VIAȚA

Inima bate... bate în ritmul iubirii divine,
Când cerul mă inundă cu zile senine.
Sufletul soarbe al credinței dulce nectar,
Când nădejdea vieții, nu mi-e în zadar.

Tic-tac, tic-tac... încet sau mai iute,
Cum grijile se strâng sau sunt pierdute.
În balsamul luminii ce cerne certitudine,
Inima bate... bate în ritmul iubirii divine,

Se risipesc norii îngrijorărilor zadarnice.
Și mierea credinței n-are cum să se strice.
Când lumina eternă cu putere vine,
Când cerul mă inundă cu zile senine.

Credința mărește nădejdea mântuirii,
Ce înflorește zi de zi sub soarele iubirii.
Și pe drumul vieții, tot mai mult și mai clar,
Sufletul soarbe al credinței dulce nectar.

Merg fără teamă, cu Isus, pe calea vieții,
Urmând pașii lăsați de El, spre zorii dimineții.
Mă ghidează spre veșnicie, al credinței far,
Când nădejdea vieții, nu mi-e în zadar.

Când nădejdea vieții, nu mi-e în zadar,
Sufletul soarbe al credinței dulce nectar.
Când cerul mă inundă cu zile senine,
Inima bate... bate în ritmul iubirii divine.