1. Domnul mi-e Păstorul
Și eu lipsă de nimic nu voi duce,
El mă paște în pășuni verzi
Și la ape de odihnă El mă duce.
Îmi înviorează sufletul
Și mă povățuiește
Pe cărările Lui drepte,
Din pricina Numelui Său.

R: /:Chiar de-ar fi să umblu-n valea umbrei morții,
Nu mă tem de nici un rău căci Tu ești cu mine.
Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie,
De aceea îndurarea mă va însoți. :/

C: Domnul mi-e Păstorul
Și eu lipsă de nimic nu voi duce.

O: 1 R 1 R C