Azi scriu cu-al inimii condei...
Cum soarele-i pe la chindie,
O briză dinspre deal adie
Cu-arome dulci de flori de tei,
Cu puf zglobiu de păpădie...

Mă-mbie pajiștea cu flori
Să-ncep cu ea călătoria,
Iau bocceluța, pălăria
Și mă pornesc spre-ai vieții zori,
Să regăsesc copilăria.

Mă poartă dorul pelerin
Pe la taraba cu bomboane,
La ștrand, pe ulițe, -n șoproane,
La Cotitură, la Martin
Și pe la sălcii, la cantoane...

M-așteaptă gara cu castani
Să-i dau, ca mai demult, binețe;
Ferit, sub crestele semețe,
Orașu-i neschimbat prin ani,
Dar nu mai văd atâtea fețe! ... .

Mă cheamă casa cu cerdac
Și cu mușcate roșii-n geamuri,
Mălinul cu steluțe-n ramuri...
Cum să-i vin dorului de hac?
Dac-aș putea, l-aș pune-n hamuri!

Autor: Olivia Pocol (Bâlc)