Noapte umedã şi rece,
Vremea ta îndatã trece!
Trece şi, cât ai clipi,
Iatã cã se face zi!

Tu, nãdejde, sorã bunã,
Care ştie cum sã-i spunã
Fiecãrui bãtrânel,
Cât de mult simte cu el.

Scumpã este fiinţa vie
Care trece-n veşnicie.
Moartea celui mântuit:
BINE, fãrã de sfârşit!