Când ai, atunci să dai!

Când ştii că azi ţi-e sete,
Ai apă-n robinet!
Ți-e foame, pe-ndelete?
Iei pâine berechet,

Iar când ţi-e frig oleacă,
Ȋţi pui chiar şi-un palton!
Când dorul te îneacă,
Vorbeşti la telefon

Și când ţi-e somn anume,
Te culci precum vrei tu!
Dar aste stări, prin lume,
Nu sunt al tău “atu”,

Ele-abundând, vezi bine,
La omul necăjit!
Ce-ai zice, tu, Creştine,
Să-i dai ce şi-a dorit?