Tot mai goi și tot mai singuri
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Prin Tine sunt ce sunt!
Categorie: Trezire si veghere
Într-un univers în care mai nimic nu pare sigur,
Alergăm, bătuți de vânturi, tot mai goi și tot mai singuri,
Rădăcini ne cresc în talpă și se-nfing adânc în tină,
Iar din pălmi răsar lăstarii ce se-nalță spre lumină.

Prea preocupați cu lupta de a câștiga trofee,
Adunăm în trup și suflet, doar Baali și Astartee,
Lanțurile răutății, egoismul și minciuna,
Au furat premiul din slavă, răsplătirea și cununa!

Prea împleticiți, sărmanii, oamenii-s purtați de ape,
Legănați de valul lumii, uită viața să își scape,
Mâinile bătătorite și cu brazde-adânci în piele,
Au strivit lăstarii fragezi, ce se înălțau spre stele.

Ici și colo câte-un mugur, mai respiră-n disperare,
Dă să-mpungă lutul aspru, să ajungă la izvoare,
Și cu greu se-opintește, vede prin firida fină,
Izbăvirea, libertatea, raza caldă de lumină.

O, cât și-ar dori sărmanul, ape limpezi de izvoare,
Adieri de vânt și rouă, nori și ploi, lună și soare,
Aripi mari ca să se-nalțe, să se rupă de-astă glie
Și în spiralate zboruri să pătrundă-n veșnicie!

Inimile-s împietrite, sufletele-s ca o brumă,
Cred că vor trăi de-a pururi, bietul om și biata humă,
Miliarde de ființe trec prin boli, război și foame,
Peste tot actori și scene, comedii și multe drame.

Elohim, întoarce-Ți fața, nu lua-n seamă neascultarea,
Te îndură de creație și dă binecuvântarea,
Ploi de har să ude glia care suferă și plânge,
Să răsară-n om speranța, să îl speli în sfântul sânge!

Să cunoască bunătatea, dragostea și-a Ta jertfire
Ce pe dealul Căpățânii, a-mplinit-o Sfântul Mire,
Să îi amintești ce-i omul, fir de praf în galaxie,
Care fară de credință, e pierdut pentru vecie!

Isus, ne eliberează de egou și răutate,
Pune prin Duh Sfânt iubire, altruism și bunătate,
Zborul unui vultur, Tată să ne dai, și-n înălțare,
Să vedem ce mic e omul și cât Doamne ești de mare!

Iar în clipele rămase, ce se scurg încet dar sigur,
Să Te-accepte omenirea, omul să nu fie singur,
Să se-ncreadă-n promisiunea ce-ai lăsat în Sfânta Carte,
Mântuirea prin credință o primim și nu prin fapte!

Că-ndeajuns ne este harul, darul Tatălui Yehova,
Dacă stăm în ascultare și-mplinim ce spune Slova,
Azi s-alegem veșnicia, anii zboară ca și vântul,
Împăcați să trecem pragul, atunci când ne vine rândul!

27/06/2022, Barcelona- Lucica Boltasu
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/231386/tot-mai-goi-si-tot-mai-singuri