„A dat locului aceluia bumele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz”
(Gen. 28:19)


Tu cine eşti, m-a întrebat un gând
Eu? Nimeni, am răspuns ne-înțelegând
Nici cine sunt, nici ce voi fi-n curând
Şi-am adormit sub stelele arzând...

Şi-n vis pe scară urcă tremurând
Îngeri şi alţii-n văi coboară blând
Iar slăvile se-aprind de glas vibrând
Pe piatră untdelemnul revărsând...

Şi-într-un târziu de clipe adunând
În zări o poartă se deschide când
Aceeaşi şoaptă-n întrebare stând
Fiori în suflet îmi strecoară blând...

**********************************

Şi-i dimineaţă-n Luz şacal flămând
În depărtări se-aude scheunând
Cu mine de vei fi în primul rând
Aici va fi Betel, zecime-n gând...

***