Evlavie-cuvânt frumos,
Venit din Paradis,
Desprins din nimbul lui Cristos,
Mărgăritar de vis…

« Eusebeia » i s-a zis-
-Parcă mai mult să placă,
Așa-l citim în manuscris,
În limba veche, greacă.

Cu ce rămânem în suflet
Din vorba asta faină?
Pavel ne spune, înțelept:
Evlavia e-o taină.

Despre Cel în slăvi Înălțat,
În trup văzut, Isus pe Nume,
În Duh, de îngeri contemplat,
Domn Viu, crezut în lume. .

Evlavia e iubire,
Și-nțelepciune de sus,
Perfecta călăuzire
Pe urmele lui Isus.

E teama de Domnul Sfânt,
Început de deșteptare,
Respect față de Cuvânt:
Evlavia… e-nchinare.

Miezul trăirii creștine,
Cu centrul-Isus Cristos,
Parfumul Vieții divine,
Pentru -aleși, de viu miros.

Să n-ai falsa evlavie-
Sursă de câștig mârșav!
Căci atunci n-ai bucurie
Și ești tot al firii sclav...

Căci evlavia reală
Te ferește de păcate,
Chiar de patima carnală,
Si-ți dă bucurii înalte!

Cum se poate testa omul
De are credință vie?
Prin roade se-arată pomul,
Creștinul-prin evlavie!