Cum s-a născut poezia

Poezia s-a născut din insomnie
Cea divină-din veghea sfântă,
Suspin din melancolie,
Vers din inima frântă…

Doine izvorăsc din tristețe,
Din tragedii-chiar poeme;
Din bucurii-stihuri răzlețe,
Șăgalnice, goale catrene.

Un scriitor își numea orice carte:
O “sinucidere amânată;”
Pentru-o poetă, stihurile-i toate
Erau depresiile-exorcizate.

Poezia nu vine din mintea
Ce-amăgește și plagiază,
Ci urcă din inima rănită
Care, astfel, se tratează.

Poți scrie ritmuri, rime
Și când nu ai ce spune,
Însă stihuri-lacrime-
Sunt cele ce mișcă o lume…

Motivația multor versuri
E de-a induce catarzis:
« Oh, superbe stihuri »! `
Artistice extazuri.

Rimele din Duhul Sfânt
Trezesc prin har, pocăința,
Ne –aduc rod din Cuvânt,
Ne hrănesc credința.

Sunt o poetă printre pediatre
Și cea mai doctor dintre scriiitoare,
Cu versurile mele, imperfecte,
Aș dori s-aduc Vindecare!