De n-ai fi Tu...

De n-ai fi Tu, să-Ți calc poteca
lăsată-n Golgota, spre veșnicii,
n-aș mai vedea că soarele răsare,
iar pasu-mi greu ar fi sărac de bucurii.
De n-ai fi Tu, să-mi legi cu mâna, glezna,
de urma Ta s-ajug în nemuriri,
aș rătăci cărarea luminoasă,
pierdut-aș fi
iar zilele mi-ar fi ca nopțile târzii.
De n-ai fi Tu, să-mi cânți când îmi e teamă,
când nori mă caută pietrele să-și verse,
când vor să-mi șteargă urma înspre casă
și rătăcesc potecile terestre,
de n-ai fi Tu să îmi fii dimineață
și prânz în saț, apus în bucurii,
aș rătăci cărarea luminoasă,
ce mă conduce-n veșnicii.

Alexandrina Tulics, 12 martie 2022- Delafield