1. Nu-I mult şi vine ziua când toţi ne-om înălţa,
Spre Patria cerească la El în ţara Sa
La Cel ce-I veşnic soare, un Dumnezeu Preasfânt
Ce stă sus în splendoare, domnind cu-al Său Cuvânt.

R. Cânta-vom în mărire, în slavă strălucire,
Acolo în splendoare unde e sărbătoare
Cânta-vom tot poporul, Celui ce-I Creatorul
Celui veşnic soare strălucitor şi mare.

2. Ce sărbătoare mare va fi când ne-om uni,
Cu îngerii-n cântare, plecând spre veşnicii.
Spre ţara minunată, ce-o aşteptăm de mult,
Spre slava nevisată, uitând de-acest pământ.

3. Nu vor mai fi necazuri, nici lacrimi, nici amar,
Nici viaţa cea cu lacrimi, purtaţi din val în val.
Cântarea, bucuria, va fi la nesfârşit,
Acolon strălucirea ce El ne-a pregătit.