Parabolă
Autor: Emilia Dana Dinescu
Album: Poezie revizuită
Categorie: Trezire si veghere

Doamne,
Am nevoie de palate
Dă-mi-le, acum, pe toate
Căci, Doamne, eu am un vis
Să trăiesc ca-n paradis,
Să fiu un zeu pe pământ,
Nu să fiu un om de rând.
Da, Doamne... Tu ai promis
Și am auzit că stă scris,
În genunchi să ne rugăm,
La cruce să ne aplecăm,
Să spunem ce ne dorim
Că apoi, sigur primim.
Vreau palate și castele,
Femei multe, maimuțele,
Vreau să am mașini de lux,
Multe vreau să am în plus.
Sunt un om de rând... și atât,
N-am luxul pe acest pământ
Și îți spun ce îmi doresc...... Ce? ! ! Vrei să mă pocăiesc? !
Spui că Tu mi-ai dat de toate.
Mă rogi să iau Sfânta Carte?
Vrei în ea ca să citesc?
Vrei ca să mă pocăiesc? !
Da... Doamne, eu recunosc,
Am greșit și sunt un prost
Chiar nimic nu mi-a lipsit
Doar pe Tine te-am rănit
Cu ale mele vreri prea multe
Și dorințe neîmplinite.
Da... Doamne... Tu ai dreptate...
Acum văd... Mi-ai dat de toate,
Lipsuri n-am avut... din contră...
Da... Doamne... ce mi-a lipsit,
E că nu m-am pocăit,
Jertfa Ta nu am primit,
Doamne, eu îți mulțumesc,
Zilnic eu te preamăresc
Căci Tu aspru m-ai mustrat
Și-n lume nu m-ai lăsat.
Te rog, Doamne, să imi dai
Tot ce vrei și tot ce ai,
Să îmi dai și să primesc
Doamne... să mă pocăiesc...
Emilia Dinescu
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/226406/parabola