Când bucurii te-aşteaptă-n traiul greu …

Când bucurii te-aşteaptă-n traiul greu,
Le vezi cu-un zâmbet larg, ca pe-o minune!
Îi mulţumeşti timid lui Dumnezeu
De-atâtea linişti mari şi lucruri bune,

Râzând un pic şi tu, ca omul trist
Ce-ajunge-n Raiul Sfânt, aşa, deodată,
Uitând de sentimentul egoist
Că-ţi risipeşti o viaţă demodată!

Mici bucurii te fac un om mai bun,
Încrezător în soartă şi iubire!
La chin, necaz, nevoi, tu eşti imun,
Şi eşti dispus mereu la fericire,

Dorind să-mparţi cu toţi, tot ce primeşti,
Ştiind că bucuria e-o virtute,
Pe care dacă-o dai pe căi Cereşti,
Aduci lumină-n fiinţe abătute!